SUBT'IRE, subţiri, adj. I. 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. ◊ Expr. Subţire la (sau în) pungă = sărac, zgârcit. ♦ (Despre oameni) Slab, uscat; zvelt. ♦ (Despre părţi ale corpului omenesc) De dimensiuni reduse în lăţime ori grosime; îngust; p. ext. slab, fin, delicat. ♦ (Adverbial, în expr.) A zâmbi subţire = a zâmbi silit, siret (cu buzele abia întredeschise). ♦ (Despre fire, corzi, tuburi etc.) Cu diametru mic; îngust. ♦ (Despre litere si despre scriere; adesea adverbial) Cu liniile înguste, fine. ♦ (Adverbial) Fin, delicat. 2. (Despre corpuri cu suprafaţa întinsă, despre straturi sau despre materii care se asază ca un strat peste ceva) Cu grosime mică; foarte puţin adânc. ♦ (Despre materii textile, hârtie, piele etc.) De grosime redusă; usor. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Făcut dintr-un material usor, care nu ţine cald. 3. (Despre corpuri lichide si gazoase) Cu concentraţie sau densitate mică, puţin consistent; diluat, rar. ♦ (Despre ploaie) Cu stropi mărunţi si desi. 4. Fig. (Despre vânt) Viu, tăios, pătrunzător. 5. (Despre glas, voce; adesea adverbial) Cu ton înalt; ascuţit. II. Fig. 1. (Despre oameni) Cu purtări si gusturi alese ; distins, rafinat. ♦ Cu gusturi delicate ; pretenţios, dificil. 2. Ales, delicat, fin. 3. Subtil, rafinat; iscusit, siret, viclean. ◊ Expr. Cu un plan subţire = pe ocolite, cu isteţime, cu viclenie. - Lat. subtilis.
Sursă : DEX'98 (53303)  - LauraGellner

Subţire ≠ gros
Sursă : Antonime (72659)  - siveco

SUBT'IRE adj. v. ales, binecrescut, civilizat, cultivat, distins, fin, manierat, politicos, rafinat, select, stilat, subtil.
Sursă : Sinonime (212243)  - siveco

SUBT'IRE adj. 1. (înv.) subtil. (Un ac, un fir ~.) 2. (prin Ban.) sumernic. (Un lemn ~.) 3. mic. (Buze ~.) 4. îngust, mic. (O talie ~.) 5. v. suplu. 6. v. usor, (înv.) sprinten. (O haină ~ de vară.) 7. v. vaporos. 8. v. rar. 9. rarefiat. (Nori ~.) 10. apos. 11. diluat. 12. v. acut. 13. ascuţit, piţigăiat, (rar) piuitor, (reg.) înţiglat. (O voce ~.)
Sursă : Sinonime (212242)  - siveco

subţ'ire adj. m., f. subţ'ire; pl. m. si f. subţ'iri
Sursă : DOR (285112)  - siveco

SUBT'IR//E ~i adj. si adverbial 1) (în opoziţie cu gros) Care are o grosime mică; care nu este gros. Pânză ~. Vargă ~. ◊ ~ la pungă sărac. A fi îmbrăcat ~ a fi îmbrăcat în haine care nu ţin cald. 2) pop. (despre lichide) Care este mai puţin dens; rar. Lapte ~. 3) (despre vânt) Care este pătrunzător, tăios. 4) fig. (despre glas, sunete) Care are timbru înalt; ascuţit. 5) fig. (despre persoane) Care se distinge prin gusturi alese; rafinat. /<lat. subtilis
Sursă : NODEX (354960)  - siveco